Limitele îi direcþioneazã pe copii ºi îi ajutã sã atingã obiectivele pe care pãrinþii le-au propus pentru dezvoltarea lor. Pãrinþii îºi doresc copii care sã evolueze ºi sã se transforme în adulþi disciplinaþi, responsabili ºi atenþi; copii au nevoie însã de ocazii în care sã facã anumite alegeri ºi sã se confrunte cu anumite limite. 

Pentru a putea stabili limite, pãrinþilor trebuie sã le fie foarte clar ce aºteaptã de la copii lor ºi care dintre comportamentele acestora sunt acceptabile. Stabilirea limitelor funcþioneazã cel mai bine în contextul unei bune relaþii pãrinte – copil.

Dacã relaþia dintre pãrinte ºi copil este una pozitivã, cresc ºansele ca acesta sã accepte valorile ºi convingerile propuse de adult ºi sã înteleagã motivele pentru care i se limiteazã comportamentul.

Este mai dificil sã influenþãm un copil în permanenþã criticat, corectat ºi admonestat. În aceste condiþii, copilul nu va dori sã coopereze cu pãrintele în rezolvarea problemelor, ba mai mult, în timp, va alege sã i se opunã.

Mai jos sunt prezentate câteva sugestii pentru trasarea limitelor.

„Regulile casei”

Un bun început pentru a stabili limite este setul de „reguli ale casei”; un copil obiºnuit cu regulile casei va manifesta frecvent ºi relativ uºor comportamente care sã satisfacã ºi asteptãrile celui mai exigent pãrinte.

O regulã bunã precizeazã cu claritate comportamentul aºteptat.

Ar fi util sã scrieþi regulile ºi sã le afiºaþi într-un loc accesibil fiecãrui membru al familiei (de ex. uºa frigiderului).

Regulile casei sunt utile din douã puncte de vedere.

În primul rând, ele exprimã aºteptãrile pe care le aveþi în ceea ce priveºte anumite comportamente specifice ale copilului.

De pildã, dacã copilul tãu obiºnuieºte sã întârzie mult dupã programul de ºcoalã poþi sã emiþi o regulã conform cãreia „Fiecare dintre copii va veni zilnic  direct acasã dupa orele de ºcoalã!”.

Regulile casei sunt utile de asemenea pentru cã îl învaþã pe copil comportamente adecvate.

De pildã, dacã vrei sã-þi înveþi copilul sã fie respectuos în relaþie cu ceilalþi, regulile pot preciza comportamente de felul: „Batem la uºã înainte de a intra în camerã”; „Cerem permisiunea înainte de a ne ridica de la masã”; „Vorbim politicos atunci când ne adresãm celorlalþi”;

Veþi gãsi mai jos câteva recomandãri astfel încât regula sã fie eficientã.

Stabiliþi un numãr limitat de reguli (5-7 reguli)

Prea multe reguli înseamnã control sporit asupra vieþii copilului. Regulile eficiente reglementeazã doar acele situaþii cu grad de risc pentru sãnãtatea, dezvoltarea ºi siguranþa copilului ºi familiei tale sau acelea în care sentimentele ºi drepturile altor persoane ar putea fi grav afectate.

Implicaþi copilul!

Toþi copiii se bazeazã pe pãrinþii lor pentru stabilirea limitelor ºi a regulilor, însã vor dori sã aibã un cuvânt de spus în formularea lor. Este important sã ascultaþi ºi punctul de vedere al copilului cu privire la alegerea regulilor dar ºi la stabilirea consecinþelor ce decurg din nerespectarea unei reguli.

E posibil ca uneori sã nu reuºiþi sã ajungeþi la un acord total asupra regulilor, ceea ce nu înseamnã cã acestea nu vor fi stabilite.

Ca pãrinte, vei decide care vor fi regulile care vor modela comportamentul copilului tãu. Atunci când nu ajungeþi la un acord, îi poþi spune copilului, cã deºi nu este cea mai corectã sau mai bunã dintre reguli, este singura la care te poþi gândi în momentul acela. 

Stabiliþi reguli corecte ºi clare

O regulã este corectã când reglementeazã în egalã mãsurã comportamentul fiecãrui membru al familiei.

De pildã, regula „Întotdeauna baþi la uºã înainte de a intra în camera pãrinþilor” este nedreaptã deoarece se aplicã doar copiilor. Regula corectã ar fi formulatã astfel: „Ciocãnim la uºã înainte de a intra în camera oricãruia dintre membrii familiei noastre”.

În acest fel, regulile nu sunt doar pentru copilul, ci sunt „regulile casei”. Comportamentul tãu ca pãrinte va fi corect atunci când chiar tu vei fi primul care respectã regula.

Atunci când regulile sunt specifice ºi uºor de înþeles, cresc ºi sansele de a fi respectate.

Regula „Trebuie sã ne spãlãm pe dinþi” nu ajutã prea mult deoarece nu precizeazã când anume ºi cu ce frevcenþã trebuie sã facem acest lucru.

Pe de altã parte, regula „Fiecare membru al familiei se va spãla pe dinþi în fiecare dimineaþa ºi în fiecare searã, înainte de culcare” este clarã, nu genereazã confuzie ºi nu lasã loc de discuþii.

Regula de mai sus este clarã pentru ca îi spune copilul ce sã facã, nu ce sã nu facã. Ori de câte ori formulaþi o regulã nouã, întrebaþi-vã: „Ce vreau sã se schimbe în comportamentul copilului meu? Ce ar trebui sã facã altfel/ mai bine?”. Este bine ca regula sã fie scurtã, formulatã în cuvinte simple, pentru a fi uºor de reþinut.

Un aspect foarte important legat de utilizarea regulilor, priveºte stabilirea de recompense ºi consecinþe pentru respectarea, respectiv încãlcarea acestora.

Este foarte important sã vã lãudaþi copilul atunci respectã regula. Ba mai mult, în etapa de început, în care copilul îºi însuºeºte regula nouã, comportamentul sãu trebuie recompensat, pentru a facilita procesul de învãþare.

          „Bravo! Sunt foarte mândrã de tine pentru cã þi-ai ordonat hãinuþele ºi jucãriile.”

Despre modificarea regulilor

Regulile casei se schimbã de-a lungul timpului, pe mãsura ce copiii cresc ºi devin mai responsabili. Atunci când o regulã este automat respectatã de toþi membrii familiei, ea trebuie eliminata de pe lista cu reguli scrise ºi afiºate în casã. Aceasta nu înseamnã cã nu mai este valabilã, ci doar cã nu mai este necesarã afiºarea ei.

Regulile se schimbã de asemenea în funcþie de situaþiile noi care apar.

De pildã, vei stabili reguli noi atunci când fiica ta va începe sã aibã întâlniri cu prieteni de-ai ei în timpul liber. 

Deºi regulile se schimbã, nevoia de a avea reguli rãmâne aceeaºi. Chiar ºi când copiii din familie au devenit tineri adulþi, regulile sunt utile pentru cã astfel ne asigurãm cã fiecare membru al familiei înþelege cã are responsabilitãþi în casã.

Este posibil ca prezenþa regulilor sã rezolve problemele care apar în familie. Acestea chiar pot sã disparã atunci când fiecare membru al familiei ºtie exact ce se aºteaptã de la el.

Cu toate acestea, stabilirea de consecinþe negative este necesarã pentru acele situaþii în care regulile sunt încãlcate.

Dar despre asta vom vorbi într-un articol viitor.